Despre greseala

C.G. Jung, despre greseala (“Amintiri, vise, reflectii”, pag. 341, Ed. Humanitas, 2010):

„La inceputul anului 1944 mi-am rupt piciorul, iar la scurt timp dupa aceea am facut ifarct […] Dupa boala a inceput pentru mine o perioada rodnica de munca […] A mai rezultat un lucru din boala mea. As putea sa-l denumesc o afirmare, o acceptare a fiintei – un „da” neconditionat la ceea ce este, fara obiectii subiective. O acceptare a conditiilor existentei, asa cum le vad eu, asa cum le inteleg eu. Si o acceptare a propriei mele fiinte, a felului cum sunt pur si simplu. La inceputul bolii, am avut sentimentul ca atitudinea mea ar fi fost gresita si ca as fi fost deci intru catva eu insumi responsabil de accidentul suferit. Dar cand mergem pe calea individuatiei, cand ne traim viata, trebuie sa luam in calcul greseala, altfel viata n-ar fi completa. Nu exista nici o garantie – in nici o clipa – ca nu comitem o greseala sau ca nu ajungem sa ne aflam in pericol de moarte. Putem eventual crede ca exista si un drum mai sigur. Dar acesta ar fi drumul mortilor. Atunci nu se mai intampla nimic sau, in orice caz, nu ceea ce trebuie. Cine o ia pe drumul cel sigur este ca si mort.

Abia dupa boala am priceput cat de importanta este acceptarea propriului destin. Caci in felul acesta exista un eu care nu da gres nici cand se intampla ceva de neinteles. Un eu care rezista, care suporta adevarul si care face fata lumii si nu-i tulburat – nici in afara, nici inauntru; caci propria continuitate a tinut piept fluxului vietii si timpului. Or, asta se poate intampla numai daca nu ne amestecam cu indrazneala in intentiile destinului.

Am realizat si ca trebuie sa acceptam gandurile, care se formeaza de la sine in noi insine, ca pe ceva ce exista realmente dincolo de orice evaluare. Categoriile de adevarat si fals sunt, ce-i drept, mereu prezente, dar stau in planul al doilea, pentru ca au un caracter neobligatoriu; caci prezenta gandurilor este mai importanta decat aprecierea lor subiectiva. In calitatea lor de ganduri existente, nici judecatile nu sunt insa de reprimat, caci fac si ele parte din expresia totalitatii.”

 

Share

Lasă un răspuns