Dilemele unei Balante

Libra by Pygar
Din seria: „Harta mea natala, material didactic” (image: Lybra by Pygar)

M-am decis sa va impartasesc cateva ganduri despre Balante. Cu Soarele si Luna in acest semn, cred ca pot fi un reprezentant demn al acestuia si deci credibil. Evident, restul elementelor din harta mea natala isi pun si ele amprenta asupra punctului meu de vedere, asadar restul Balantelor care cititi asta (sau aceia dintre voi cu ASC Balanta sau cu un marcaj puternic pe acest semn) puteti intelege de ce pe alocuri nu veti fi poate de acord cu mine. Nu sunteti voi „de vina” pentru ca, slava Domnului, nu suntem toate la fel! 🙂 Asadar acesta s-ar putea dovedi un articol nu despre Balante ci despre o Balanta in particular.

O Balanta ca mine poate avea cateo dilema pe minut, insa dincolo de asta, totul se rezuma la un singur lucru: cum sa nu te tradezi pe tine insati dar sa nu-l tradezi nici pe celalalt! Daca ai face totul astfel incat sa nu te tradezi pe tine insati si ti-ar si iesi, probabil te-ai numi Berbec.

Teoretic ar fi cateva solutii la treaba asta, insa practic este imposibil sa o duci la bun sfarsit… dar, evident, nu te opreste nimeni sa lucrezi la asta o viata intreaga.

Talerele Balantei se numesc „Eu” si „Celalalt”. Ea de fapt nici macar nu se identifica cu talerul „Eu” fiindca ea e practic tot mecanismul care se straduieste sa echilibreze talerele. Ea este cand „Eu” cand „Celalalt”, cand ambii in acelasi timp… si de aici dilema: cum sa fiu „Eu” cand vad cat de greu i-ar pica asta „Celuilalt”. Traieste intr-un stres permanent, cu nervii intinsi la maxim, paradoxal, pentru a atinge armonia deplina – atat cea exterioara dar mai ales cea interioara. Asta e tot ce vrea: sa aiba liniste, totul sa fie bine pentru toti. Iar „Celalalt” ar putea fi oricine: partenerul de viata, parintele, prietenul, vecinul, strainul din autobuz, s.a.m.d. Totusi, chiar daca procesul are loc la orice nivel, el este cu atat mai evident si mai bulversant cu cat celalalt este mai important. Deci, stresul maxim se declanseaza cand e vorba de persoana iubita.

Stau sa ma gandesc ca Balanta ar fi putut fi un semn foarte rebel (undeva intr-un univers paralel), fiindca mereu e pe punctul de a-si lua „lumea in cap” spunand ca de data asta va face asa cum vrea ea, indiferent de consecinte, indiferent cine va avea de suferit. Niciodata nu o face: totusi, are doua talere! Si atunci se uita cu admiratie si frustrare spre Berbec si se intreaba: „cum reuseste asta?!”. Si nu este vorba de a-si indeplini nu stiu ce mofturi personale ci doar nevoile sufletesti stringente. Daca ea crede ca aceste nevoi ar atenta macar putin la armonia celuilalt, misiunea este abandonata. Uneori, solutia pentru a scapa de acest stres este sa inceteze sa mai „creada chestii” dinainte si pur si simplu sa comunice deschis cu celalalt, sa afle direct ce-ar simti el daca ea ar face cutare lucru. Insa uneori pare ca si o intrebare raneste! Totusi asta va spun eu ca functioneaza, cel putin slabeste incordarea.

Oricat de trist ar suna, Balanta cand traieste un moment important, nu o face intotdeauna pe deplin: jumatatea din ea e fericita si jumatate trage cu ochiul la celalalt sa vada cum se simte el. Daca si celalalt e fericit, abia atunci poate trai un moment in toata deplinatatea lui. „Eu” si „Celalalt” trebuie sa fie fericiti, in armonie vesnica.

De ce ii pasa Balantei intotdeauna de celalalt? Singura explicatie pe care am gasit-o este ca celalalt e pur si simplu parte din ea, din constiinta ei. De aceea e atat de nehotarata cand trebuie sa aleaga intre orice: toate variantele sunt juste (sau nu) si toate fac parte din ea! Ea vede si recunoaste valoarea fiecarei variante si de aceea nu poate alege, ii este egal. Si culmea, te gandesti ca daca ii este egal ar putea alege orice, ar putea da cu banul si gata aia e! Insa nu, a alege o varianta inseamna a o „trada” pe cealalta… e ca si cum aceea n-ar fi fost recunoscuta, iar asta e de nepermis. Ambele fete ale monedei sunt recunoscute si perfect valabile! Un autor celebru spunea ca Balanta se impaca de minune cu orice paradox, si avea dreptate. Ea ezita nu pentru ca „nu stie” ci tocmai pentru ca stie si de aceea nu poate alege. Prin urmare, ce va spuneam: a alege este o misiune imposibila!

Totusi teoretic, ar putea fi logic ca daca toate variantele fac parte din ea, daca celalalt e simtit cumva ca parte din ea, atunci a alege ceva pentru „Eu” inseamna a alege ceva doar pentru o jumatate din ea, iar asta (culmea!) nu ar face-o deloc fericita… Poate ar trebui sa nu se mai planga ca nu poate sa indeplineasca nevoile lui „Eu” din cauza ca exista „Celalalt” ci pur si simplu sa accepte ca a nu se trada pe ea insasi inseamna a nu-l trada pe „Eu+Celalalt”. Poate asta inseamna „ea insasi”, oricat de ciudat ar suna.

Implicata fiind in tot procesul asta de a echilibra talerele, nu pot vedea cu claritate solutia salvatoare in practica si din pacate sunt constienta ca nimeni nu o poate gasi pentru mine. Intuiesc totusi ca solutia este de fapt chiar scopul meu: armonia interioara.

Share

2 Responses to “Dilemele unei Balante

  • Diana draga, am sa-ncep prin a-ti spune ca-mi place ce ai scris aici si ca in ochii mei esti foaaarte credibila 🙂 Desigur, nu toate Balantele au dileme la minut si nu isi pun problema tradarii, Eu-Celalalt, atat de intens ca tine. Si bine-nteles ca celelalte elemente din harta ta isi pun amprenta asupra modului in care traiesti si descrii aceste dileme….adica, cu mare atentie la detalii (Fecioara), cu intensitate si neliniste permanenta (Scorpion). Cel putin din ce am observat eu 🙂

    In ce priveste solutia, pentru a obtine armonia interioara de care pomenesti, un prim pas ar fi sa-ti scoti din minte faptul ca „a alege este o misiune imposibila”. Apoi, cum spunea si autorul ala care ne place noua ;)…sa le dai spiritului si sufletului tau (Soarele si Luna din Balanta) vitaminele potrivite. Ma refer aici la activitatile specifice ei de recreere.

    Sa nu pierzi totusi din vedere ca Balanta are o mare calitate…capacitatea de unire a contrariilor, prin deosebitul ei simt al dreptatii si concilierii. In asta si consta paradoxul. Desigur, nu toate Balantele reusesc asta, dar e o resursa a ei pretioasa.

    Te pup,
    M.

  • Monica, iti multumesc mult pentru feedback-ul valoros! Ai dreptate in tot ceea ce ai scris. Te pup si eu! 🙂

Lasă un răspuns