Eu nu sunt harta mea natala…

Mie imi place astrologia. Citesc carti, trag concluzii din practica si probabil urmez un drum pe care multi alti pasionati ai astrologiei l-au urmat in mod firesc la randul lor. Inca sunt la stadiul la care propria harta natala ma preocupa in mod constant, mereu imi spune ceva nou despre mine, ceva caruia inainte nu puteam sa-i dau forma sau culoare, insa cu instrumentul numit astrologie, am reusit sa o fac. In acest stadiu, astrologia ma ajuta sa constientizez mereu cate ceva din mine, sa-mi explic fenomene pentru care altfel mi-ar lua ani de zile sa le inteleg rostul. As putea spune ca astrologia ma ajuta sa economisesc timp pretios din viata mea, ma ajuta sa inteleg.

Intr-o zi descopar o carte foarte buna si ma apuc sa o studiez. Citesc despre aspectul X dintre planeta A si B, pe care il am si eu in harta, si exclam, bucuroasa ca cineva a redat in cuvinte atat de bine ce era in mine, „Daaaaa! Exact asa este!”. Apoi iau rand pe rand toate elementele din harta si ma descopar in fiecare. Autorul, era intr-adevar un astrolog cu multa experienta, scrisese o carte buna si eram fericita ca ea era in posesia mea. Las cartea deoparte, ma uit mandra la harta mea, ca la o comoara pretioasa, apoi, ca si cum m-as fi uitat intr-o oglinda, mi-am spus: „Ia’ te uita! Deci asta sunt eu”. Ma simteam ca si cum tocmai pornisem intr-o cruciada, o misiune sfanta in care urma sa ma descopar pe mine insami. Daca m-as fi uitat intr-o oglinda, la propriu vorbind, probabil ca aveam si o privire stranie, asemanatoare cu cea a fanaticilor religiosi.

Fenomenul acesta mi s-a intamplat de multe ori de cand studiez astrologia. Insa intr-o zi mi-am dat seama ca eram atat de entuziasmata si de „prinsa” de ceea ce descopeream incat, culmea, pierdusem cel mai important element al ecuatiei: pe mine insami!

Era o dimineata frumoasa de duminica cand imi propusesem sa verific in practica cateva teorii pe care le citisem cu o seara inainte. Deschid nerabdatoare programul de astrologie, dau sa introduc datele natale, cu ora, coordonatele geografice si tot tacamul, cand simt ca ceva ma loveste in moalele capului. Candelabrul era la locul lui, dulapul la fel, insa senzatia ca ceva efectiv m-a lovit era foarte vie. Ma uit ca traznita la formularul acela care astepta datele mele ca sa-mi genereze un grafic colorat, de care eu eram convinsa ca este „portretul meu astral”. Ma uit inca o data si inca o data si inca o data si brusc m-a cuprins sentimentul ca iesisem dintr-o cutie si ma uitam de deasupra la ce se afla inauntru. Eram in alta parte, punctul meu de referinta se schimbase. In fractiune de secunda m-am detasat de propria harta si mi-am spus: „Eu nu sunt harta mea!”. La fel cum muntele reprezentat pe o harta geografica nu e acelasi lucru cu muntele real, la fel harta mea nu eram eu.

Pentru multi asta poate suna a prostie (normal ca harta natala nu esti tu, idioato!), insa cred ca unii dintre voi intelegeti ce vreau sa spun. Sunt oameni pasionati de astrologie si la inceput de drum care dupa numeroase confirmari cred atat de tare ca harta unui om il reflecta in detaliu pe acel om, incat ajung sa se uite la o harta ca si cum s-ar uita la omul in carne si oase… ca si cum l-ar cunoaste, desi poate niciodata nu l-au intalnit! Poate sunt chiar convinsi ca-l cunosc. Asta poate incepe sa risipeasca orice curiozitate de a cunoaste efectiv OMUL, si te trezesti plin de prejudecati, daca nu esti atent.

Eu in dimineata aia am inteles ca pornisem pe un drum ocolitor si cred ca senzatia de lovitura la cap insemna ca in sfarsit dadusem cu capul de un indicator.

Programul imi cerea niste coordonate ca sa-mi genereze un grafic care imi arata pozitia corpurilor ceresti si ale altor elemente, si relatia dintre ele, la momentul nasterii mele. Practic, uitandu-ma la „input” am realizat ca „output-ul” este o „fotografie” a mediului astral din momentul in care venisem pe lume… repet, o fotografie a MEDIULUI, nu a mea!

Stiam asta in momentul in care am invatat sa calculez o harta, dar oare de ce ma luase valul intre timp si am inceput sa vad in acea harta mai mult decat era?

Cum mediul in care crestem este definitoriu pentru ceea ce devenim ca adulti, la fel si mediul astral din momentul sosirii noastre este definitoriu pentru noi. Insa, sunt atatea exemple de copii crescuti in conditii dintre cele mai precare, cu o copilarie nefericita, dar care ajung totusi sa aiba un viitor frumos ca adult, ajung sa scoata un lucru bun din viata lor, tinand cont de „materialele slabute” care le-au fost date initial.

Copilul respectiv nu este orfelinatul in care a crescut, nu este bataia pe care a primit-o mama de la tata, nu este unchiul care l-a abuzat, nu este saracia in care a crescut, nu este cuadratura dintre Marte si Pluton, nu este conjunctia dintre Saturn si Luna, nu este nici macar trigonul dintre Soare si Jupiter si nu este suma tuturor acestor elemente. Aceste elemente vorbesc despre resursele care i-au fost date, insa cine va stii cum le va folosi el si ce va iesi din asta? Cine poate stii cum isi va folosi el liberul arbitru? Dintr-o bucata de lemn poti alege sa faci o statueta sau poti alege sa-i dai in cap unuia cu ea sau… amandoua! Exista atatea optiuni…

Suntem atat de curiosi sa vedem harta natala a lui X, iar dupa asta credem ca „am inteles tot” despre acel om si adoptam o privire „inteligenta” de om atotstiutor!

Daca esti interesat cu adevarat de un om, renunta la ideile preconcepute, la ceea ce crezi ca stii despre el, fii „gol” in fata lui si lasa-l sa te surprinda! Nu-l introdu in niciun sablon si nu-i pune vreo eticheta pe frunte fiindca nu vei mai fii spontan in relatia cu el si vei pierde tot ce-i mai frumos din acea relatie!  Observa ce face realmente cu potentialul care ii este dat, s-ar putea sa fie mult mai creativ decat te-ai astepta, invata de la el!

Daca vrei sa cunosti, trebuie sa experimentezi… ca sa cunosti un munte, trebuie sa-i bati cararile, nu doar sa stai acasa urmarind traseele cu degetul pe harta. Daca esti interesat de un om, lasa-i harta in pace pe moment, muta-ti fizicul din fata calculatorului si du-te sa fii alaturi de el! Numai asa vei invata…

Share

Lasă un răspuns