Eva, prima doamnă a lumii, trebuie să fi fost posedată de Mercur! Curiozitatea nestăpânită în fața pomului cunoașterii i-a adus toate belele pământului! Ce mai, ne-a condamnat pe toți când și-a vârât mânuța în pom și-a furat mărul. I-a mai dat și nătângului de bărbat-su să mănânce… Parcă îl și văd, cum molfăia satisfăcut, când, de nicăieri, s-a auzit glasul Domnului: ”Adame, unde ești?”. Nici nu mă mir că i-a stat măru-n gât! Desigur că a dat vina pe ea, iar ea a dat, la rândul ei, vina pe șarpe. Luat la rost, șarpele ar fi bânguit un ”șșș” nespus de timid. Slab argument în fața Domnului… I-a și crăpat limba-n două de rușine!
Curiozitate înțeleg, dar și nerăbdare?! De fapt, cred că asta l-a enervat cel mai tare pe Domnu’. Scrie negru pe alb că Eva a luat mărul din pom: ”Femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat” (Facerea 3.6.). Cu alte cuvinte, mărul, dacă era încă în pom însemna că nu era copt! La naiba, femeie, ai luat un măr verde! Dacă ar fi avut răbdare să se coacă mărul, să cadă și să-l culeagă de pe jos, se alegea cu mult mai mult, se alegea cu înțelepciune! Mărul necopt i-a oferit doar cunoaștere… Cum să nu te enerveze treaba asta?! Dacă ar mai fi stat puțin, pariu că ar fi scris și legea gravitației, i-ar fi luat-o înainte lui Newton, iar condiția femeii de-a lungul veacurilor ar fi fost cu totul alta! (…)
Citește eseul integral în numărul de iunie al revistei ”AstroText”: http://www.astrotext.ro/2015/06/eva-sau-despre-popularea-axei-cunoasterii/
