Exasperare

Unul din cele mai exasperante ritualuri la care sunt supusă este prezentarea casei la prima vizită…

Aici este bucătăria, unde gătesc. Nu mai spune, credeam că-i baia, unde te speli! Lampa asta am luat-o din Ikea, era la ofertă! Uită-te cum mă revărs de entuziasm! Masa asta am făcut-o la comandă – vezi tu, în comerț găsești numa’ mese din alea de 12 persoane, da’ nouă ne trebuia de 13. Bineînțeles. Pe asta ne-a făcut-o fotograful X-ulescu când am împlinit un anișor, și-mi indică un portret în care îi dădeau mucii lu’ ăla micu’ care încă respira greu.

Omule, nu mă interesează ce ai în casă! Când voi simți nevoia stringentă de a mă folosi de potențialele ei dotări, cu siguranță o să te întreb de ele! Și nici nu intenționez să ți-o cumpăr, încetează să mi-o vinzi!
Da’ ce știu eu, poate o fi agent imobiliar sub acoperire…

La fel de exasperată mă simt și când un musafir se arată nerăbdător să-l plimb prin odăile mele și să-i explic rostul lor, de parcă singur n-ar fi capabil să deosebească între debara și dormitor! Frate, mi casa es tu casa, ești liber să te învârți cât poftești prin ea, da’ nu-mi cere să fac pe ghidul c-o să-ți cer taxă!

Cristoase, ce obicei tâmpit!

Share

Lasă un răspuns