Mintea cea de pe urmă

Bronnie Ware, o scriitoare care pentru mult timp a lucrat în medicina paliativă, a stat alături de pacienți cu boli incurabile, în ultimele lor săptămâni de viață, oameni obișnuiți cu gândul că vor muri curând. I-a întrebat ce anume regretau sau ce ar fi dorit să facă diferit în viață dacă li s-ar fi dat o nouă șansă, iar răspunsurile lor erau foarte similare și puteau fi grupate în 5 categorii care ar suna cam așa:

1. ”Aș fi vrut să am curajul de a trăi o viață în acord cu mine însămi, nu viața pe care ceilalți au așteptat s-o duc.”
2. ”Aș fi vrut să nu muncesc atât de mult”.
3. ”Aș fi vrut să am curajul de a-mi exprima sentimentele”.
4. ”Aș fi vrut să țin legătura cu prietenii mei”.
5. ”Aș fi vrut să-mi permit să fiu mai fericit”.

Oare suntem condamnați ca abia la sfârșitul vieții să ne dăm seama ce-i cu adevărat valoros și bun pentru noi? Mi s-a părut interesant cum Venus (în special) și Jupiter apar în cea mai clară lumină la final, esența celor exprimate de ei având o natură venusiano-jupiteriană. Oare nu uzăm de energiile beneficilor pe cât am putea? Sau n-o facem într-un fel constructiv și care să conteze pentru noi? Răspunsurile muribunzilor sugerează c-ar fi putut, dar n-au făcut-o, din diverse motive. Însă au ei dreptate? Chiar ar fi fost mai împliniți dând prioritate acestor chestiuni – dorințelor, pasiunilor, sentimentelor și relațiilor lor – și nu altor aspecte ale vieții, care păreau a fi importante pe moment (munca, datoria, solitudinea)?

Se pare că da, spune Robert Waldinger!

Învățămintele nu-s despre bogăție, faimă sau muncă din greu. Cel mai clar mesaj al acestui studiu, lung de 75 de ani, este acesta: relațiile bune ne mențin mai fericiți și mai sănătoși. Punct.

În traducere astrologică, studiul condus de Robert Waldinger în cadrul Universității Harvard, pare a o distribui pe Venus în rolul principal, în scenariul vieții noastre. Ce să însemne asta pentru noi, ca astrologi? Cum să interpretăm asta? Să fie Venus mai importantă decât alte planete (exceptându-i pe luminători) când vine vorba despre fericirea noastră, surclasându-l chiar și pe Marele Benefic? Poate pentru că ea ne este mai apropiată, fiind o planetă personală, rapidă, pe când Jupiter este mai îndepărtat, mai lent, fiind o planetă socială? Sau pentru că mitologia greacă ne-o dezvăluie ca fiind o doamnă foarte influentă? Sunt doar ipoteze asupra cărora vă invit să reflectați… în timp ce lecturați cel mai proaspăt eseu pe care l-am semnat pentru revista ”Astrele”, inspirată fiind de observațiile lui Ware și Waldinger.

Lectură plăcută! – http://www.astrele.ro/2016/02/21/mintea-cea-de-pe-urma/

Share

Lasă un răspuns