Nicicând viața nu-i mai vulnerabilă ca la început de primăvară, când orice mugure-i pasibil de a fi răpus dintr-un capriciu al vremii, orice firișor de iarbă curmat prematur de gurile înfometatelor rumegătoare, orice floricică strivită de-o cizmă rătăcitoare… Dar ce-ar mai fi viața de pomii muguri n-ar îndrăzni să dea?
Și-așa mi-am început editorialul de martie – despre primăvară, Berbec, Marte & Soare – al revistei Astrele, proiect care astăzi împlinește 14 ani. Drept pentru care am realizat și o compilație pe seama primului număr al revistei, din martie 2002, text care începe cu o notă personală:
”Fetelor, sărbătorim! Am lansat revista!”, a declamat taică-miu, proțăpindu-se în fața mea și-a maică-mii, în timp ce înălța c-o mână sticla de Hațegana. Din cap părea că-i ies nişte fascicule de lumină și a durat ceva pân’ m-am dumirit că nu erau decât puţinele fire de păr care-i susțineau calviția. Nicicând n-am stat mai aproape de-o reproducere atât de reușită a Statuii Libertății ca-n ziua aceea din martie 2002! Aveam 17 ani și un tată Vărsător care tocmai deschidea șirul unor lungi nopți albe dedicate redactării de articole pentru nu știu ce revistă electronică de astrologie, visând la frății astrologice împreună cu un alt Vărsător, cu o Balanță și o Peștișoară. Așa am luat contact cu revista Astrele, înainte de a o fi răsfoit…
Sunt implicată activ în acest proiect de 7 ani, iar de 4 ani sunt redactorul-șef al publicației… Am crescut fantastic ca om și astrolog odată cu și datorită acestei reviste și oamenilor frumoși pe care ea i-a reunit! Mi-e imposibil să exprim în cuvinte recunoștința și fericirea pe care le simt fiind unul dintre cei care scriu această poveste adevărată, care este Astrele. Tot ce pot spune este Mulțumesc! și tot ce pot face este să continui să scriu, să fiu acolo, pe de-a-ntregul. Și bucuria asta vreau să o împărtășesc cu voi, cei pasionați (sau doar curioși) de astrologie, mulți, mulți ani de acum încolo! 🙂
