– pe scurt –
Scriu articole de specialitate, susțin conferințe și seminare, predau cursuri de astrologie (pentru nivel mediu și avansat) și ofer consultații astrologice.
În prezent, practica mea presupune:
- 60% astrologie orară (răspunsuri la întrebări concrete)
- 30% astrologie natală & predictivă (cunoaștere de sine & evoluție)
- 10% astrologie electivă (planificare de acțiuni, evenimente)
Studiile și cercetările mele se focusează pe concepte și tehnici de astrologie tradițională, mai ales cele specifice perioadei elenistice (aprox. sec. II î.e.n. – sec. VI e.n.); folosesc sistemul de case pe semne întregi (Whole) pentru orice citire astrologică.
– roluri –
- astrolog profesionist, cu diplomă în ocupație: mai 2012 – prezent
- redactor-șef al revistei ”Astrele”: ianuarie 2012 – prezent (în proiect din 2009)
- formator în ocupația de astrolog, la Școala Fidelia: septembrie 2012 – prezent
- președintă a Asociației Astrologilor din România: octombrie 2016 – ianuarie 2023
- vicepreședintă a Asociației Astrologilor din România: iunie 2014 – octombrie 2016
- co-autor al Codului etic al Astrologului: mai 2011
- redactor și administrator de conținut pentru revista ”AstroText”: 2009 – 2017
+ mamă, soție, fiică, prietenă, îngrijitor de pisică și altele…
– pe lung –
M-am născut în ’85, într-o noapte de octombrie, când amândoi luminătorii se perindau prin Balanță. Am copilărit în 3 județe – Alba, Satu Mare și Hunedoara. Am studiat Marketing-ul la U.B.B. Cluj-Napoca și apoi m-am întors acasă în Simeria (Hunedoara), să trăiesc fericită alături de un inginer, Paul, și-o pisică, Bucura, și să practic astrologia. Alte pasiuni care-mi populează universul sunt dansul, drumeția, lectura… Din octombrie 2018, am și un fiu, Darius, cu care să le împărtășesc.
În 2005 mi-am început formarea în astrologia occidentală modernă, la Școala Fidelia. În 2006 m-am înscris în Asociația Astrologilor din România (AAR). În 2009, mi-am găsit locul și rostul în redacțiile revistelor ”Astrele” și ”AstroText”. În 2010 am luat un prim contact cu astrologia tradițională, prin cursurile Mihaelei Dicu. În 2012 am dat examenul și am obținut diploma în ocupația de astrolog și am devenit tot mai implicată în comunitatea astrologică.
Sunt unul dintre asociații Editurii Fidelia SRL – entitate implicată activ în promovarea astrologiei și numerologiei în țara noastră (prima care a făcut posibilă eliberarea de diplome oficiale, recunoscute de Minister, în ocupația de Astrolog). În cei 12 ani de activitate, am pus umărul la toate proiectele Fidelia, susținând cursuri de calificare în ocupația de astrolog, organizând tabere de astrologie, moderând grupuri de discuții etc., alături de tatăl meu, Firicel Ciarnău.
Din 2016 mi-am restrâns activitatea în cadrul Școlii Fidelia din dorința de a aloca mai mult timp studiului individual, investigațiilor personale în astrologie dar și pentru a mă dedica Asociației Astrologilor din România. Ca președintă a AAR, m-am implicat cu entuziasm în toate aspectele asociației, am inițiat și dezvoltat proiecte deosebite (STAAR online), am co-organizat evenimente naționale și internaționale, am construit punți între profesioniști, am cunoscut astrologi excepționali, români și străini (Chris Brennan, Ben Dykes, Andrew Bevan, Deborah Houlding, Denis Labouré, Sharon Knight și alții).
Dincolo de astrologie, am terminat o formare în psihologie, în metoda Interviului Motivațional, cu Gabriel Cicu și Ana Maria Moldovan, prin Asociația Catharsis.
– viziune –
Precum în Cer, așa și pe Pământ.
Întrebată fiind care este viziunea mea asupra liberului-arbitru și cum se împacă ea cu practica astrologică, am răspuns astfel (sursa, revista Astrele):
Până să ajung la astrologie, puțin mi-a păsat de liberul-arbitru. Îl luam ca pe un dat: oamenii sunt înzestrați cu liber-arbitru «by default», e în constituția lor și… ce-i cu asta? E ca și cum mi-ai fi spus ”Hei, ai mâini!”. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult nici în primii ani după ce am început studiul astrologiei. «Astrele predispun, omul dispune» era mantra pe care o adoptasem fără să cârtesc. Până în ziua în care problema liberului-arbitru mi-a ridicat niște… probleme.
Dădusem peste o discuție online în care unii participanți susțineau că tocmai acest factor X îți permite să pășești în afara hărții, să-ți depășești harta. Atunci a început să mă intrige acest liber-arbitru care are superputerea de a transforma oricând cercul din fața mea, doldora de simboluri vechi de mii de ani, în zero barat. Eram cu atât mai nedumerită cu cât afirmația venea din partea unor astrologi. Era un nonsens! Dar perplexitatea m-a lovit în plin abia când i-am auzit pe alții afirmând că o configurație planetară poate însemna o infinitate de lucruri. Stai așa, dacă un aranjament de simboluri poate să însemne orice, atunci el nu înseamnă nimic! Ce facem noi aici, de fapt?! Și, uite așa, rotițele mi s-au pus în mișcare.
M-am întors la originile astrologiei ca să-mi dau șansa de a înțelege cu ce mă ocup. Și, pe măsură ce aprofundam studiul, observam cât de dependentă este astrologia de conceptul de soartă, de Logos ca principiu de organizare a universului, ca liant al acestuia. Credința într-o libertate absolută a omului iese din discuție odată ce pășim pe calea astrologiei. Fără predestinare, nu avem astrologie. Era logic din capul locului și, cu toate astea, am avut nevoie de provocări, timp și efort ca să asimilez doar atâta lucru.
Apoi, m-am confruntat cu problema cantitativă: câtă predestinare și câtă libertate. Sau cât liber-arbitru avem fiecare. Se spune că unii am avea mai mult, alții mai puțin. Am cântărit astfel lucrurile până am obosit și am dat cu balanța de pământ. Și, uite așa, am intrat într-o nouă fază, în care mi-am permis să gândesc că liberul-arbitru ar putea să nu existe. Moment istoric pentru mine. Și, ca un făcut, tot atunci am dat peste „Liber arbitru” – cartea lui Sam Harris, filosof și cercetător în neuroștiințe, care venea cu dovezi în sprijinul ideii că liberul-arbitru ar fi ditamai iluzia.
Un alt moment important a fost cel în care am descoperit ramura orară a astrologiei sau astrologia întrebărilor. Experiența asta m-a marcat pentru că, până atunci, nu crezusem că instrumentele oferite de astrologie pot fi atât de precise încât să poți spune unde se află un obiect pierdut sau în ce zi se va întâmpla un anumit eveniment. Astrologia îmi demonstra că suportă predicții cu un grad ridicat de acuratețe, uneori. De ce nu întotdeauna, rămâne un mister.
Așadar, mi-a demonstrat oare practica astrologiei că nu există liber-arbitru? Nu, dar nici nu mi-a confirmat că ar exista. Am văzut destule predicții reușite și tot atâtea predicții eșuate (să fi fost eroarea/limitele astrologului sau liberul-arbitru al clientului?) încât să rămân în formă, într-o stare de uimire și fascinație care să mă facă să exclam: fugi, bă, de-aci! Dar tocmai asta-i starea pentru care am rămas. Și pentru nesfârșitele întrebări: de ce putem să vedem, uneori, lucruri în avans? Care-i șpilul? Ca să le împlinim conștient? Ca să reușim să le acceptăm cu stoicism? Ca să le schimbăm? Și, dacă le schimbăm, de unde știm că nu ăsta era planul de la bun început? Ș.a.m.d.
O iluzie, un ideal necesar, o sfântă taină, un mecanism de nepătruns al sorții… Ce este liberul-arbitru, habar nu am! Doar mă simt recunoscătoare pentru faptul că astrologia mi-a ridicat la fileu această minge și mă ține în mișcare. În ziua în care voi avea mai multe răspunsuri decât întrebări, voi ști că ceva n-a mers bine.