Le réveil? Reflecții la început de an astrologic

Nici revelionul (le réveil?) astrologic nu mai e ce a fost! Cum să începi anul așa, în deranj, între eclipse?! Și măcar de-ar fi picat 0° Berbec la mijloc, da’ fix între, ca să fie cumva… Universul și-a luat propriile lui repere – o retrogradă la 7° Berbec și un malefic la 23° Pești – și a pus Soarele între ele. Poftim, echinocțiu! ”Da-ți-aș cu polobocul în cap, Dorele!”. Coridorul îngust, parte în Pești, parte în Berbec, delimitat de cele două eclipse și circulat de-a-ndoaselea de Mercur și Venus, printre altele,  e plin de praf și pulbere… Ce facem noi aici? Demolări, renovări, mutări… Și cum mătur eu, mai mult sau mai puțin metaforic, mă trece un fior pe șira spinării gândind că am putea-o freca așa, pe un coridor, la nesfârșit. Mă trezesc în universul sideral al astrologiei și parcă-l și văd: punctul vernal, se îndreaptă lent și retrograd, țipând ”liberté, egalité, fraternité!”, la câteva sute de ani distanță de granița cu Vărsătorul… Măi, și-mi zic, dacă s-ar răzgândi?! Potrivit unor ipoteze antice, punctul vernal ar putea fi precum Hopa-mitică, pendulând între Pești și Berbec, fără să dea ocol eclipticei. Cum ar veni, pa și pusi, Vărsător! Panică? Șed blând, ipoteza trepidației punctului vernal e parte dintr-o teorie astronomică învechită… Și tot învechită este și viziunea geocentrică… Mda, mă-ntreb, simbolic cum stăm? Hopa! Iar se duce Mercur de-a berbeleacul în Pești… ”Măi, Dorele, ce facem noi aici? Profețim sau muncim? Hai, c-avem treabă, coridoru’ ăla nu se eliberează singur!”…

(Gândul lunii, scris pentru ediția din martie a revistei Astrele)

Share