Astazi se implinesc 78 de ani de la nasterea poetului Nichita Stanescu. Nu stiu prea multe despre cum si-a trait viata, insa mi-a placut ce a construit din cuvinte…
*
INIMA
Totul se micsora egal, cu viteza gandului,
In acelasi timp, muntii, marile, oamenii.
Totul se prabusea in sine insusi cu viteza egala
si in acelasi timp, incat nimeni
nu baga de seama nimic.
Numai prezenta luminii, incapatanatei,
nemiscatoarei lumini,
numai sangele-acesta pierdut
de lucruri
ar fi putut starni o banuiala.
Dar
cineva ar fi trebuit sa stea in afara
si
nu s-a gasit nimeni, absolut nimeni.
Totul se marea egal, cu viteza gandului,
in acelasi timp, norii, campiile, oamenii.
Totul izbucnea din sine insusi, cu viteza egala
si in acelasi timp, incat nimeni
nu baga de seama nimic.
Numai prezenta noptilor, incapatanatelor,
nemiscatoarelor nopti,
numai sfera aceasta de intuneric,
marginita de astrii,
ar fi putut starni o banuiala.
Dar
cineva ar fi trebuit sa stea inauntru
si
nu s-a gasit nimeni, absolut nimeni.
