Am ceva la (in)tampla(re)

Simteam sa va povestesc despre o traire recenta, foarte valoroasa pentru mine, si careia reusisem sa-i dau o forma in mintea mea. Dar, cand s-o imbrac in cuvinte, ia-le de unde nu-s! Le-am uitat. M-au uitat. M-am uitat… ca o fiinta rumegatoare la un obiect nou cu balamale. S-atunci, fac ce fac de mult, si anume deschid o carte la intamplare, in loc de tarot, pentru indrumare. Se nimereste sa fie ”Alchimia liberului arbitru”, de Alexandru Toma. Si, de la tampla, degetul aratator imi cade si mi se izbeste de-o propozitie:

Până și geniile pot fi prost înțelese în meșteșugul tăcerii.
(Tăcerea ca vorbire, pag. 35)

Ok… 😀

Share

Vaneaza demnitaru’!

Revin cu un alt truc vechi pentru astrologi noi si scot din joben un simplu lant, cu speranta ca manuirea lui eficienta va produce reactia mea preferata, reactia de aha!.

In cazul in care nu te-a prins pacatosul sindrom spiritual numit buricul universului – e ala in care preiei asupra ta intreaga si ucigatoarea responsabilitate pentru tot ce se intampla in jurul tau, nu doar in interiorul tau, asa cum ar face omul sanatos -, poti cauta cel putin un tap ispasitor pe care sa-ti proiectezi sentimentele de vinovatie. Daca obisnuiesti sa-l cauti inauntrul hartii natale, te orientezi dupa pozitia planetei (sau planetelor) responsabile pentru nefericita situatie (de exemplu, Luna pentru disputele cu mama). Dupa asta, pistonezi planeta pana-si dezvaluie motivele, planurile, secretele. Desigur, poti face acelasi lucru si pentru situatiile fericite, ale caror merite nu ti le asumi.

Nu faci asa ceva?! Bine. Dar, daca mai ai astfel de scapari astrologice, macar du-le pana la capat! Nu te multumi cu explicatiile primei planete gasite, ci mergi mai departe si vaneaza capul intregii operatiuni, fiindca intotdeauna exista unul, cel putin! Este acea planeta care, la un interogatoriu nemilos, iti poate oferi raspunsuri la mai multe de ce-uri ale hartii. Aceasta practica, aparent barbara, este cunoscuta sub denumirea de ”Lantul dispozitorilor”, insa mie imi place sa o numesc ”Vaneaza demnitaru’!”. (…)

Citeste continuarea: http://www.astrotext.ro/2014/10/vaneaza-demnitaru/

diana-vanatoare

Este vorba despre cel mai nou articol al meu, scris pentru revista AstroText, rubrica „Cutia cu idei”. Enjoy!

Si sa lecturati revista, pe toata! Colegele mele s-au dedicat gingasei Balante, de data asta, numa’ eu patrulez cu pusca prin redactie. De la tranzitul planetei Marte prin Sagetator mi se trage…

Da’ hai s-o spun p-aia dreapta! In lipsa artificiilor, fac si eu ce pot. Pentru ce artificii? Pai, in aceasta luna, mai precis in 13 octombrie, revista Fideliei implineste 13 ani de activitate. Tot atunci implinesc si eu 29 de ani… Cum sa nu tragi, frate?! Hai noroc si la [o pusca] mai mare! 😉

Share

Ghicitul in poezii

Cateodata, cand nu reusesc sa gasesc si sa pun punctul la vreun i(nterior) si nici n-am chef de tarot, rune, i ching sau astrologie orara, aleg sa-mi dau in… poezii 😀 Iau unul din volumele mele preferate, pe care imi cade mana atunci, inchid ochii in timp ce sufletul meu aspira spre punctul de pe i si deschid la intamplare. Intamplarea de astazi se numeste „Echilibru„, de Marin Sorescu.

Totul trebuie măsurat riguros,
Nimic să nu ne scape,
De la fluturii din jurul sufletului
Până la golul unde se pierd privirile
În gol
Totul – cântărit cu grijă.

Astfel, îngrămădesc pe un talger
Cărţi şi frunze, orice,
Firele de praf care zboară liber prin camera mea
Le suflu cu multă măiestrie
Să se depună exact.

Pe celălalt talger mă aşez eu
(Deşi nu mai voiam să mai fac nimic,
De răsunet mondial),
Dar îmi lipsesc, iată, încă multe fire de praf,
Multe raze îmi lipsesc, ca să fie un echilibru
Să se ducă vestea.

Happy Luna Noua in Balanta! 🙂

Share