Îi vremea Scorpionului și apele-s tulburi: Marte se-ncleștează anaretic cu Pluton. Nori negri se adună pe final de an… Ah, deșira-i-ar moirele-n cea mai blândă ploaie! Las harta cerului în coadă de pește pe ecran și arunc o privire pe geam. ”Tristețea ploilor” sprijinea cerul, pe pervaz. Maestre, zi-mi tu care-i gândul lunii… gândul lumii? Deschid cartea unde îmi pică la mână și-l aud pe Mălăele ursind: ”Venim pe lume întregi și ne cărăm pe bucăți”. O-nchid. Măi, Cerule, nici chiar așa! Deschid iar: ”(…) lumea reală, cu toată cruzimea ei, poate fi răsturnată în apele propriilor oglinzi și reconstruită după bunul plac și în avantaj, fără nicio părere de rău”. Așa să fie!
(Gândul lunii, scris pentru ediția din octombrie a revistei Astrele)
