Perspective asupra lunației din 6 mai 2016

Timp de o săptămână și jumătate, între 28 aprilie și 9 mai a.c., Mercur (Taur), Jupiter (Fecioară), Marte și Saturn (Săgetător) s-au aflat simultan în mers aparent retrograd. Nu-i puțin lucru, din moment ce sunt 4 din 7 planete tradiționale! Dintre acestea, Jupiter își vine în fire curând, în 9 mai, apoi Mercur în 22 mai, lăsându-le celor doi așa-ziși malefici lunga vară fierbinte…

Ideea ar trebui să fie, teoretic, simplă: dacă am gonit ca nebunii scăpând esențialul, ratând sensul evenimentelor, sau am vegetat prin sectoarele (casele) pe care aceste planete le tranzitează, mișcarea lor aparent retrogradă constituie semnalul de ”mai ho!” de care avem nevoie. Nevoie pentru a ne rumega experiențele, pentru a le asimila mai bine. Să descoperim înțelesul celor trăite și să-l încorporăm conștient în omul care am devenit datorită (unii ar spune ”din cauza”) lor.

Și nu-i alt prilej mai bun pentru asta decât vineri, când Luna Nouă se formează în Taur, în casa a VI-a a [digestiei] momentului, alături de Mercur retrograd și de dispozitoarea lunației [și stăpâna orei planetare], Venus. Mai mult, stăpânul Ascendentului (Jupiter) se află la stația directă în zodia Fecioarei, un indiciu în plus că procesul digestiv e pe cale să se normalizeze, arsurile stomacale, balonările și crampele devenind [din septembrie încolo] doar o amintire.

Dăm startul începând chiar de joi, când Luna pășește în Taur și ia un prim contact cu Venus, un indiciu că un punct de pornire ar putea fi cele mai dulci momente trăite, cele pe care le-am savurat sau pe care ne-am mulțumit să le adulmecăm. Poate suntem obișnuiți să ruminăm mai cu seamă momentele neplăcute, dar să nu reflectăm destul asupra celor plăcute, pentru că, deh, ce-ar mai fi de analizat și de înțeles acolo? Am fost satisfăcuți și gata. Dar știm noi ce anume ne-a satisfăcut? Cunoaștem rețeta satisfacției noastre? Că pe cea a insatisfacției o cam știm pe de rost. Asta vă provoc să căutăm fiecare în aceste zile: o rețetă a propriei satisfacții!

“Ai mâncat licurici din nou?”. Imagine: Ape Lad
“Ai mâncat licurici din nou?”. Imagine: Ape Lad

(Scrisesem paragraful de mai sus și apoi m-am ridicat pentru a ajunge în sufragerie unde televizorul fusese uitat pornit, cu intenția de a-l închide. Rula final emisiunii Bake Off România, din care nu vizionasem niciun episod, dar care acum m-a făcut să înțepenesc cu telecomanda în mână. În cele câteva minute care rămăseseră până la finele ei, am dedus că celor doi concurenți rămași în concurs pentru titlul de Cel mai bun cofetar amator al României, li s-a dat ca ultimă probă realizarea unui tort de nuntă spectaculos, care să conțină și o surpriză. Ei bine, unul dintre concurenți tocmai prezenta un tort simplu, alb, pe 3 etaje. Jurații și publicul se întrebau ce-o mai fi și asta pentru că nu era nimic spectaculos într-un tort alb ca varu’, cu nici măcar o decorațiune! Când toți priveau desertul neîncrezători, concurentul apasă pe un buton și pornește un video-proiector. Într-o secundă, banalul tort se animă devenind suportul pe care rulează povestea unei iubiri.

În cadrul unei nunți scena ar căpăta un alt înțeles, dar în contextul lunației din 6 mai, mă face să vă întreb: dacă sub acel înveliș de zahăr alb ar fi tortul vostru preferat, voi ce poveste personală ați proiecta pe el și de ce tocmai acea poveste? Ce ingrediente are ea?)

[…]

Vă invit să citiți continuarea în ediția de mai a revistei AstroText: http://www.astrotext.ro/2016/05/perspective-asupra-lunatiei-din-6-mai-2016/ 

Share

Paișpe primăveri

Nicicând viața nu-i mai vulnerabilă ca la început de primăvară, când orice mugure-i pasibil de a fi răpus dintr-un capriciu al vremii, orice firișor de iarbă curmat prematur de gurile înfometatelor rumegătoare, orice floricică strivită de-o cizmă rătăcitoare… Dar ce-ar mai fi viața de pomii muguri n-ar îndrăzni să dea?

Și-așa mi-am început editorialul de martie – despre primăvară, Berbec, Marte & Soare – al revistei Astrele, proiect care astăzi împlinește 14 ani. Drept pentru care am realizat și o compilație pe seama primului număr al revistei, din martie 2002, text care începe cu o notă personală:

”Fetelor, sărbătorim! Am lansat revista!”, a declamat taică-miu, proțăpindu-se în fața mea și-a maică-mii, în timp ce înălța c-o mână sticla de Hațegana. Din cap părea că-i ies nişte fascicule de lumină și a durat ceva pân’ m-am dumirit că nu erau decât puţinele fire de păr care-i susțineau calviția. Nicicând n-am stat mai aproape de-o reproducere atât de reușită a Statuii Libertății ca-n ziua aceea din martie 2002! Aveam 17 ani și un tată Vărsător care tocmai deschidea șirul unor lungi nopți albe dedicate redactării de articole pentru nu știu ce revistă electronică de astrologie, visând la frății astrologice împreună cu un alt Vărsător, cu o Balanță și o Peștișoară. Așa am luat contact cu revista Astrele, înainte de a o fi răsfoit…

Sunt implicată activ în acest proiect de 7 ani, iar de 4 ani sunt redactorul-șef al publicației… Am crescut fantastic ca om și astrolog odată cu și datorită acestei reviste și oamenilor frumoși pe care ea i-a reunit! Mi-e imposibil să exprim în cuvinte recunoștința și fericirea pe care le simt fiind unul dintre cei care scriu această poveste adevărată, care este Astrele. Tot ce pot spune este Mulțumesc! și tot ce pot face este să continui să scriu, să fiu acolo, pe de-a-ntregul. Și bucuria asta vreau să o împărtășesc cu voi, cei pasionați (sau doar curioși) de astrologie, mulți, mulți ani de acum încolo! 🙂

Share

Doi, două

Cu ocazia zilei de… 2 martie, vă invit să lecturați cele mai noi articole pe care le-am semnat pentru revista AstroText:

  • ”Așa cum simt”, un eseu astrologic inspirat de un fragment din experiența trăită de mine la un modul de dans-terapie pe care l-am urmat anul trecut, în condițiile în care eram obișnuită (de 4 ani) cu o cu totul altă formă de dans, una cu caracter fitness (Zumba, care are tot un efect terapeutic asupra mea, dar în alt sens). Mă rog, cele două nu pot fi comparate, dar trecerea, însă, de la una la alta m-a determinată să meditez asupra momentelor când a simți să faci într-un anumit fel nu înseamnă altceva decât a obișnui să faci în acel fel, și consider că e important să le recunoaștem.
  • ”Pește, de la coadă la cap”, un articol mai tehnic despre harta și viața autorului Karl May, părintele vestitelor personaje Winnetou și Old-Shatterhand.

Lectură plăcută și o primăvară cât mai veselă! 🙂

Share