Mintea cea de pe urmă

Bronnie Ware, o scriitoare care pentru mult timp a lucrat în medicina paliativă, a stat alături de pacienți cu boli incurabile, în ultimele lor săptămâni de viață, oameni obișnuiți cu gândul că vor muri curând. I-a întrebat ce anume regretau sau ce ar fi dorit să facă diferit în viață dacă li s-ar fi dat o nouă șansă, iar răspunsurile lor erau foarte similare și puteau fi grupate în 5 categorii care ar suna cam așa:

1. ”Aș fi vrut să am curajul de a trăi o viață în acord cu mine însămi, nu viața pe care ceilalți au așteptat s-o duc.”
2. ”Aș fi vrut să nu muncesc atât de mult”.
3. ”Aș fi vrut să am curajul de a-mi exprima sentimentele”.
4. ”Aș fi vrut să țin legătura cu prietenii mei”.
5. ”Aș fi vrut să-mi permit să fiu mai fericit”.

Oare suntem condamnați ca abia la sfârșitul vieții să ne dăm seama ce-i cu adevărat valoros și bun pentru noi? Mi s-a părut interesant cum Venus (în special) și Jupiter apar în cea mai clară lumină la final, esența celor exprimate de ei având o natură venusiano-jupiteriană. Oare nu uzăm de energiile beneficilor pe cât am putea? Sau n-o facem într-un fel constructiv și care să conteze pentru noi? Răspunsurile muribunzilor sugerează c-ar fi putut, dar n-au făcut-o, din diverse motive. Însă au ei dreptate? Chiar ar fi fost mai împliniți dând prioritate acestor chestiuni – dorințelor, pasiunilor, sentimentelor și relațiilor lor – și nu altor aspecte ale vieții, care păreau a fi importante pe moment (munca, datoria, solitudinea)?

Se pare că da, spune Robert Waldinger!

Învățămintele nu-s despre bogăție, faimă sau muncă din greu. Cel mai clar mesaj al acestui studiu, lung de 75 de ani, este acesta: relațiile bune ne mențin mai fericiți și mai sănătoși. Punct.

În traducere astrologică, studiul condus de Robert Waldinger în cadrul Universității Harvard, pare a o distribui pe Venus în rolul principal, în scenariul vieții noastre. Ce să însemne asta pentru noi, ca astrologi? Cum să interpretăm asta? Să fie Venus mai importantă decât alte planete (exceptându-i pe luminători) când vine vorba despre fericirea noastră, surclasându-l chiar și pe Marele Benefic? Poate pentru că ea ne este mai apropiată, fiind o planetă personală, rapidă, pe când Jupiter este mai îndepărtat, mai lent, fiind o planetă socială? Sau pentru că mitologia greacă ne-o dezvăluie ca fiind o doamnă foarte influentă? Sunt doar ipoteze asupra cărora vă invit să reflectați… în timp ce lecturați cel mai proaspăt eseu pe care l-am semnat pentru revista ”Astrele”, inspirată fiind de observațiile lui Ware și Waldinger.

Lectură plăcută! – http://www.astrele.ro/2016/02/21/mintea-cea-de-pe-urma/

Share

Opoziții… uraniene

Zilele acestea mi-am satisfăcut o curiozitate și am răsfoit hărțile unor femei excentrice, unele dintre ele scandalos de geniale și de neînfricate. Așa cum mă așteptam, în multe dintre aceste hărți, planeta Uranus și zodiile fixe (da, și Vărsătorul) erau bine reliefate, contribuind la conturarea unei personalități excentrice. În general, să-l ai pe Uranus puternic înfipt în sistem (aspecte cu planetele rapide și/sau poziție angulară) e suficient ca să-ți stimuleze dorința de a fi ”altfel”, indiferent că ești bărbat sau femeie. Faptul că ai și planete în Vărsător, este doar un bonus!

Fără a intenționa să demarez o investigație, am numărat, ce-i drept, Luna în Vărsător de câteva ori și am observat că în cele mai multe cazuri Uranus era în legătură cu luminătorii, cu Venus sau Marte. Majoritatea acestor femei au fost scriitoare sau artiste și au avut vieți amoroase tumultoase și comportamente sexuale ieșite din tiparul general acceptat al vremurilor lor, așa că nu de puține ori le-am găsit cu Ascendent în Balanță și casa a V-a în Vărsător.

Ca o paranteză, menționez că de-a lungul timpului am observat că alăturarea de elemente venusiene și uraniene, când și componenta marțiană este activă, dau nativi (sau native) care tind să se plaseze, cu mai multă sau mai puțină delicatețe, în opoziție față de un anumit trend sau față de o idee prea puternic promovată de partenerul de dialog, nu neapărat din convingerea că acea idee ar fi greșită, cât din necesitatea inconștientă de a echilibra balanța susținând contrariul. Evident, riscă să stârnească un conflict. Dacă aveți astfel de nativi în preajmă, încercați data viitoare să susțineți, pe neanunțate, punctul lor de vedere și veți observa că vor schimba din nou tabăra. Întrebați-i cum se face că se plasează mereu în opoziție și le veți da, să sperăm, o temă de reflecție asupra propriei persoane.

Revenind la personalitățile ieșite din comun, una dintre hărțile găsite mi-a atras atenția în mod deosebit. Posesoarea ei nu este cea mai excentrică dintre aceste femei, ci este cea a cărei hartă m-a făcut să mă opresc și să mă întreb brusc: ”Cum e să fii manifestarea vie a unui snop de opoziții?!”. (…)

Te invit să citești articolul integral în ediția de februarie a revistei AstroText: http://www.astrotext.ro/2016/02/opozitii-uraniene/

Share

Vărsătorul în Operațiunea Clătita

Când Arhimede a cerut un punct de sprijin pentru a răsturna Pământul, trebuia să i se înmâneze de urgență un Vărsător. E semn fix, poți să te bizui pe el de vrei să-ntorci lumea cu sus-n jos! Cu sus-n jos… Asta mă face să mă gândesc la cu totul altceva, la clătite (iartă-mă Arhimede!). Da, știu, în articolul anterior tot despre dulciuri am vorbit… Ce să zic, se pare că-n perioada asta glucoza îmi este muză! Așadar, Vărsătorul și realizarea clătitelor. Comparația asta are noimă dacă o rumegăm un pic…

Capricornul, având o natură cardinală, inițiază acțiunea: ”Începând de astăzi eu sunt masterchef-ul în această bucătărie și facem cum zic eu!”. Pregătește aluatul după rețeta proprie și-l toarnă tacticos în tigaia încinsă (de Săgetător). Odată ce clătita prinde formă și stă suficient pe-o parte, intră Vărsătorul în scenă (bucătărie), apucă mânerul tigăii și începe s-o agite (ca să se desprindă), iar printr-o singură, precisă și eficientă mișcare din încheietură, trimite clătita în aer și-o lasă să aterizeze perfect pe partea cealaltă. De ce face el asta? Pentru că cineva trebuie să se ocupe de clătita aia! Le chef Capricorn a pornit operațiunea și a trecut la următoarea, că doar n-o să piardă o zi întreagă în fața unei singure tigăi! El dă un start promițător, însă mai departe treaba o continuă semnul fix de după el, Vărsătorul.

Vărsătorul produce însă o aparentă ruptură în procedură, o schimbare. Schimbarea implementată de Vărsător se realizează (la modul teoretic ideal) brusc, dar la timpul potrivit și dintr-o bucată, fără operații adiacente sau adaptări, cum ar implementa-o un semn mutabil, spre exemplu.

Ca să v-o spun pe aia dreaptă, ipoteza mea este că toate cele 3 zodii de la finele zodiacului sunt specializate și destinate să facă clătite. Pentru că, orice acțiune ar iniția Capricornul la un moment dat, Vărsătorul o va întoarce pe dos (despre Pești, în paragraful următor). Pentru un ochi neavizat, asta poate părea o răzvrătire împotriva autorității chef-ului, dar de fapt nu este! Așa trebuie să fie, asta e sarcina Vărsătorului și, dacă nu și-ar îndeplini-o, produsul s-ar face scrum. Și tocmai de-asta acestor două zodii nu le-aș da să facă altceva decât clătite sau, în fine, un produs similar a cărui rețetă cere ca acesta să realizeze un flic-flac la un moment dat. Ar fi un dezastru să le comandăm o ciorbă și, tocmai din motivul ăsta, cred eu, se află ei la finalul zodiacului – desertul este servit la sfârșit! […]

–
În continuare, vă invit să citiți articolul complet în ediția de ianuarie a revistei „Astrele”:
http://www.astrele.ro/2016/01/20/varsatorul-in-operatiunea-clatita/

Share