Ce să nu ratăm când ratăm

”Știai că vorbesc în timpul somnului (tău)?” / ”Știai că vorbesc în timp ce dormi?” (Ilustratie: Ape Lad)
Ilustratie: Ape Lad

” – În fiecare dimineață obișnuiesc să mă conversez cu un om care mătură pe stradă cu serviciul meu și…
– Scuză-mă, cum adică mătură pe stradă cu serviciul tău?
– Ah!, vroiam să spun că mătură pe strada unde lucrez, e măturător.”

Curând aveam să aflu că prietena mea nu mai avea timp pentru conversațiile sale matinale cu simpaticul măturător pentru că începuse să întârzie la serviciu – ba nu-i suna ceasul, ba rata metroul… Fapt care m-a mirat, pentru că o știam ca fiind prevăzătoare, organizată și punctuală. Într-o altă zi am găsit-o disperată pentru că își pierduse ecusonul. Altă dată mi-a povestit despre o intenție eronată pe care i-o transmisese șefului ei – s-a surprins informându-l că urma să anuleze dosarele în care-și ținea proiectele, când de fapt a vrut să spună că urma să arhiveze acele dosare. Era contrariată de comportamentul ei din ultimul timp și m-a întrebat dacă nu cumva e Mercur retrograd și dacă da, cât ține? :-)

Aceste scăpări pe care le avea, îmi vorbeau despre sentimentele și intențiile ei mai mult decât o făcea ea… De fapt, nu-și mai dorea să fie acolo! Serviciul său devenise atât de nesatisfăcător, încât ar fi vrut să măture pe jos cu el, afară din viața ei, lucru pe care l-a recunoscut abia mai târziu, când începuse să reflecteze la ideea de a demisiona.

*

Rostirea, scrierea sau lecturarea greșită, lapsusul, încurcarea/ deformarea/ uitarea de nume sau de intenții, pierderea de obiecte – toate transmit ceva despre atitudinea, nevoia, intenția reală a autorului, din acel moment. În limbaj psihanalitic se numesc acte ratate [1] și au fost studiate și numite astfel de către Freud. Pe scurt, actul ratat este un fenomen psihic care rezultă din interferența a două intenții, una conștientă și alta preconștientă sau chiar inconștientă. Faptul că actul ratat e clasat ca fenomen psihic ne spune că el are un sens, ascunde o intenție, nu e supus hazardului și nici nu e cauzat de disfuncții fiziologice, de oboseală, stres sau de chestiuni fonetice – acestea fiind considerate doar condiții favorizante! Este cel mai transparent fenomen prin intermediul căruia se manifestă inconștientul – din această perspectivă, actul ratat (dpdv al conștientului) este, de fapt, un act reușit al inconștientului, pentru că el a izbutit să se manifeste, a profitat de scăderea atenției conștiente pentru a se releva. Actele ratate pot fi simple – un singur act ratat (cum ar fi un lapsus) sau complexe – mai multe acte ratate alimentate de aceeași motivație (vezi exemplul prietenei mele). În fine, n-am să intru în detalii, ci am să vă recomand cartea ”Psihopatologia vieţii cotidiene (despre uitare, greşeala de vorbire, superstiţie şi eroare)”[2], dacă vă interesează subiectul. Eu mi-am amintit de asta în timp ce priveam cerul astrologic al perioadei curente… (…)

Citește articolul integral în numărul de mai al revistei „Astrele”: http://www.astrele.ro/2015/05/21/ce-sa-nu-ratam-cand-ratam/

Share

Cu ce m-am ales?

Mi-am strâns la piept poșeta și mi-am luat avânt, cum fac alergătorii la suta de metri garduri, să depășesc toate obstacolele dintre mine și autobuzul care se pregătea să părăsească stația. Când tocmai îmi răsfrângeam cracii atletici peste ultimul rond de flori, aud chemarea destinului [1], dintr-o bodegă:

Cu ce m-am ales în viaaațăăă?
Da’, cu ce m-am ales în viață?
Ce-am băut și ce-am mâncat,
Și cu ce am strâns în braaațăăă! [2]

Atât de tare mi-a zgâlțâit urechea internă, încât mi-am pierdut echilibrul. Piciorul mi s-a împlântat artistic între panseluțe, urmat de genunchiul care s-a înfipt adânc în pământul umezit de ploaia care n-avea altă treabă decât să cadă și ea. Doar conștiința mea a reușit să făcă saltul. Saltul de la Berbec la Taur…

În patru labe stând, vedeam cum pământul îmi mustește printre degete, iar colo mai încolo conținutul poșetei mele intra în simbioză cu cel al rondului. Mi-am ridicat privirea ca să observ cum dosul autobuzului devine tot mai mic, iar gurile rele tot mai mari, rânjind la mine printre picăturile de ploaie. Coloana sonoră a acestei scene era susținută de cetățeanul turmentat (acompaniat de-o înfiorătoare microfonie), care lălăia acea stupidă întrebare retorică: Cu ce m-am ales în viață?

Să dramatizez sau să trăiesc banalul situației, aceasta era întrebarea! Am hotărât să las drama pentru când o fi nevoie să scriu un articol pe tema asta și m-am ridicat. M-am ridicat doar ca să mă așez, mai confortabil, pe bordură. Mi-am șters palmele de pantalon, m-am descălțat și mi-am băgat picioarele. În pământ. La propriu. Părea că șed și cuget. De fapt, doar ședeam. Prindeam rădăcini și asta îmi tihnea. Mă ploua și simțeam cum cresc. M-oi fi metamorfozat în panseluță!

Consider că mi-am recăpătat cunoștința doar când m-am surprins încercând să-mi amintesc ce-am băut înainte de toate astea…

*

Ce mâncăm?, Ce bem? și Pe cine strângem în brațe? sunt întrebările existențiale ridicate de Taur, zodie stăpânită de Venus prin domiciliu și de Lună prin exaltare. În limbaj astrologic, trup și Taur sunt sinonime. Orice elemente am avea în Taur, în harta natală, calea lor de exprimare este prin trup. (…)

Note:
[1] Remarcă referitoare la denumirea folosită de unii astrologi pentru Nodul Nord – Destinul, și la faptul că autoarea are NN în Taur, în harta natală.
[2] Versurile aparțin unui cântec popular la petreceri. Celor care nu-l cunosc încă le doresc audiție plăcută: https://www.youtube.com/watch?v=U9oaaxGdsOw

Citește articolul integral în numărul de aprilie 2015 al revistei „Astrele”:
http://www.astrele.ro/2015/04/21/sa-nu-dramatizam/

Share