Somebody stop me!

Harta solstițiului de iarnă, acel grafic încărcat de simboluri care ne stă călăuză până la echinocțiul de primăvară… Păream sincer determinată să scot untul din ea și să vi-l servesc pe o felie de pâine, cu un strat consistent de gem pe deasupra, alături de o cană de lapte cald cu miere și… Opriți-mă! În post nu-i voie nici măcar să gândim de dulce (vestea bună e că peste 3 zile ni se permite să ne dăm digestia peste cap)! Revenind la harta solstițiului, mă pornisem, cum vă spuneam, s-o investighez, însă n-am putut înainta nici doi pași… Am deschis-o, am dat cu ochii de Saturn în casa I și de Jupiter în casa a X-a și, privindu-i, n-am putut să nu mă gândesc la… ciocolaaaatăăă!!!

”N-ai voie să mănânci dulce!” – ce vizualizezi și ce simți citind asta? Te și vezi înfruptându-te din desertul preferat, ai? Încercat fiind de-un sentiment de vinovăție că, deh, e post! N-am nevoie de ghioc ca să-ți ghicesc că de-o fi să te-ntâlnești cu interdicția asta zilnic, te vei gândi numai la dulce și vei face orice ca să-l obții! Dar cum îți sună, în schimb, ”Ai permisiunea să mănânci sănătos!”? Ce vizualizezi și cum te simți acum? În control? Liber să te informezi și să decizi ce înseamnă a mânca sănătos pentru tine?

Iată-ne pe terenul Capricornului, reprezentantul autorității în zodiac! Văzându-i pe Saturn în Ascendent și pe stăpânul acestuia în casa a X-a, mi-am zis că-i momentul să reflectăm la ideea de autoritate și, în legătură strânsă cu aceasta, la instrumente ca interdicția și permisiunea.

(…) să nu confundăm permisiunea cu atitudinea permisivă, auto-indulgentă, delăsătoare, pentru că nu este același lucru! Interdicțiile interioare trebuie înlocuite cu permisiuni constructive, începând cu cele mai importante: permisiunea de a gândi singuri și permisiunea de a ne opri din desfășurarea unor comportamente dăunătoare, infantile, prostești. Psihoterapeutul Eric Berne scria că întreaga concepție despre permisiune ca instrument terapeutic a pornit de la afirmația unui jucător patologic: ”N-am nevoie să-mi spună cineva să nu mai joc, ci am nevoie să-mi permită cineva să mă opresc, fiindcă, în mintea mea, cineva spune că nu am voie.”

Forța de a sta în fața oglinzii, de a ne privi drept în ochi și de a ne acorda o permisiune cu suficientă autoritate încât să ne și supunem, se (re)câștigă în timp, prin multă muncă cu sine și, dacă-i nevoie, alături de un specialist. Haideți, pe moment, măcar să reflectăm la această temă! (…)


Te invit să citești articolul în întregime în ediția de decembrie a revistei “Astrele”: http://www.astrele.ro/2015/12/22/somebody-stop-me/
Enjoy! 🙂

Share

Lasă un răspuns