Harta solstițiului de iarnă, acel grafic încărcat de simboluri care ne stă călăuză până la echinocțiul de primăvară… Păream sincer determinată să scot untul din ea și să vi-l servesc pe o felie de pâine, cu un strat consistent de gem pe deasupra, alături de o cană de lapte cald cu miere și… Opriți-mă! În post nu-i voie nici măcar să gândim de dulce (vestea bună e că peste 3 zile ni se permite să ne dăm digestia peste cap)! Revenind la harta solstițiului, mă pornisem, cum vă spuneam, s-o investighez, însă n-am putut înainta nici doi pași… Am deschis-o, am dat cu ochii de Saturn în casa I și de Jupiter în casa a X-a și, privindu-i, n-am putut să nu mă gândesc la… ciocolaaaatăăă!!!
”N-ai voie să mănânci dulce!” – ce vizualizezi și ce simți citind asta? Te și vezi înfruptându-te din desertul preferat, ai? Încercat fiind de-un sentiment de vinovăție că, deh, e post! N-am nevoie de ghioc ca să-ți ghicesc că de-o fi să te-ntâlnești cu interdicția asta zilnic, te vei gândi numai la dulce și vei face orice ca să-l obții! Dar cum îți sună, în schimb, ”Ai permisiunea să mănânci sănătos!”? Ce vizualizezi și cum te simți acum? În control? Liber să te informezi și să decizi ce înseamnă a mânca sănătos pentru tine?
Iată-ne pe terenul Capricornului, reprezentantul autorității în zodiac! Văzându-i pe Saturn în Ascendent și pe stăpânul acestuia în casa a X-a, mi-am zis că-i momentul să reflectăm la ideea de autoritate și, în legătură strânsă cu aceasta, la instrumente ca interdicția și permisiunea.
(…) să nu confundăm permisiunea cu atitudinea permisivă, auto-indulgentă, delăsătoare, pentru că nu este același lucru! Interdicțiile interioare trebuie înlocuite cu permisiuni constructive, începând cu cele mai importante: permisiunea de a gândi singuri și permisiunea de a ne opri din desfășurarea unor comportamente dăunătoare, infantile, prostești. Psihoterapeutul Eric Berne scria că întreaga concepție despre permisiune ca instrument terapeutic a pornit de la afirmația unui jucător patologic: ”N-am nevoie să-mi spună cineva să nu mai joc, ci am nevoie să-mi permită cineva să mă opresc, fiindcă, în mintea mea, cineva spune că nu am voie.”
Forța de a sta în fața oglinzii, de a ne privi drept în ochi și de a ne acorda o permisiune cu suficientă autoritate încât să ne și supunem, se (re)câștigă în timp, prin multă muncă cu sine și, dacă-i nevoie, alături de un specialist. Haideți, pe moment, măcar să reflectăm la această temă! (…)
–
Te invit să citești articolul în întregime în ediția de decembrie a revistei „Astrele”: http://www.astrele.ro/2015/12/22/somebody-stop-me/
Enjoy! 🙂
